Vița de vie sălbatică crește aici de mai bine de șapte mii de ani, încă din perioada eneolitică.
Lângă satul Naslavcea, în nordul Moldovei, a fost găsit un tipar antic de struguri fosili, care aparține viței de vie vitis teutonica.
„Au domesticit” vița de vie pe aceste tărâmuri reprezentanții misterioasei culturi Cucuteni–Tripolie. Pe vasele de lut ale tripolienilor se pot găsi scene care slăvesc cultul viței de vie. Din această perioadă provin semințele de struguri cultivați găsite lângă Varvarovca și una dintre varietățile de viță de vie sălbatică, găsită lângă Ruseștii Noi.
Un nou impuls în dezvoltarea viticulturii a avut loc în perioada Antichității. Coloniștii greci au adus pe teritoriul regiunii Mării Negre primii pași ai „vinificației industriale”. În lucrările geografului grec Strabon găsim confirmarea acestui fapt.
Nu trebuie neglijat impulsul puternic pe care l-a dat dezvoltării viticulturii integrarea teritoriilor în Imperiul Roman. Împăratul roman Traian, în scopuri defensive, ordonă construirea unui imens val de pământ (Valul lui Traian), pe pantele căruia localnicii plantează vii. Toți ne amintim de zicala romană „Bachus iubește colinele”. Suntem siguri că aceste coline le erau deosebit de dragi. În această perioadă se formează gama sorturilor locale: Plăvai, Gordine, Coada Vulpii, Busuioacă, Rară Neagră, Fetească Neagră...
În Principatul Medieval al Moldovei se conturează deja așa-numitul „cult al vinului”, când tehnologia vinificației atinge un nou nivel.
Sub Domnitor se creează un personal specializat, condus de Paharnic, care se ocupă de vii și producția de vin. Paharnicul era răspunzător cu capul (la propriu) pentru calitatea vinului produs. În secolul al XIV-lea, vinul moldovenesc începe să-și facă un drum triumfal în lume, depășind granițele Principatului Moldovei. În această perioadă, vinul este exportat în Marele Ducat al Moscovei și în Polonia. Informații despre viticultura acelor vremuri pot fi găsite în primul cod de legi feudale, emis în timpul domniei lui Vasile Lupu.
Importanța viticulturii pentru dezvoltarea economiei regiunii este menționată în „Descrierea Moldovei” a domnitorului Dimitrie Cantemir.
Un nou capitol începe odată cu includerea teritoriilor în Imperiul Rus în 1812. Vinificația devine la modă și mulți copii ai nobilimii sunt trimiși să învețe în Franța. Tot în această perioadă, autoritățile țariste invită coloniști francezi, germani și elvețieni să vină pe câmpiile pustiite ale sudului Basarabiei. Prin eforturile acestora, se naște vinificația industrială. Se construiesc primele depozite pentru producerea și păstrarea vinurilor „de masă” de 40 de grade, conform decretului ministrului de finanțe Witte. Succesul mondial vine în 1878, când „Negre de Purcari” primește medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris. Vinurile din Basarabia ajung la masa reginei Angliei.
Coloniștii germani cultivă „Pustia Getică” – stepelor arse de soare din Bugeac.
Asortimentul sorturilor de viță de vie locale a fost afectat de invazia filoxerei, care a distrus viile din întreaga Europă și a ajuns și pe teritoriile noastre. În această perioadă apare viticultura pe portaltoi și astfel de soiuri americane populare, precum Lydia și Isabella, care sunt rezistente la filoxeră și fac parte din soiurile vitis lambrusco.
La mijlocul secolului XIX apare prima instituție de învățământ cu profil de viticultură și vinificație – Școala Stavceana.
Declinul industriei, legat de revoluție și războaiele mondiale care au urmat, a fost depășit abia în anii 1950. În această perioadă apar primele crame subterane pe locul galeriilor de extragere a sării – Cricova și Miciile Mihești. De atunci, dezvoltarea viticulturii a evoluat cu pași mari, atrăgând atenția iubitorilor de vin și cunoscătorilor acestei băuturi din întreaga lume.
Dezvoltarea viticulturii și vinificației în Republica Moldova de astăzi este o prioritate a economiei.
La momentul actual, Moldova se află în top zece cei mai mari producători și exportatori de vinuri din lume.
